miercuri, 2 septembrie 2009

Clasa

Stau intr'o clasa imbacsita cu ura si scriu.Imi imaginez o poveste care...Nu... Iti urasc tristetea,dar o iubesc in acelasi timp deoarece e o parte din tine.Timpul ma doare,sufletul nu mai exista ,dar persista,se incapataneaza si ma inunda.M'am inecat.Azi am cunoscut ura.Meschin sentiment...Poate e doar de moment,dar momentu se prelungeste,prelungind deodata cu el si agonia mea. Contradictie,uimire,tristete,reprimare de sentimente,dezobedienta,liniste,curiozitate,rau,bun,fericire,tristete,gratii si libertate.Toate in clasa"antidepresiva".Interiorul plange.Astept,sper...Va trece-asa ma mint mereu.Mereu constienta ca nu trece,doar se depune,devine un reziduu,inlocuieste sufletul.Asimilez gunoi cu aceeasi intensitate cu care un fluture se zbate pentru ultima gura de aer cand e prins in causul palmei acelui copil care obisnuiam a fi eu... Deodata,un calm imens ma cuprinde.N'am baut destul.Inca sunt indragostita de suferinta mea.N'am baut suficient de mult incat sa imi spui ca ma iubesti... ...Sunt pe un drum pustiu.Zbor.Sau poate cad...Neantul e culcusul lacrimilor mele,sufletul meu ratacitor.Te'am gasit, m'ai adoptat...Suntem doar un suflet noi doi.Trup nu avem.S'a preschimbat in cenusa si l'a luat vantul.A zburat spre zari albastre spre univers,iar pe fiecare suflet planetar a lasat o farama din infinitatea nemuriiri.Caci totul e cenusa acum.
*
Verb definitor al zodiei mele: "a vrea".Eu vreau,te vreau! Vreau apa,vreau sa'mi spal pacatele,vreau un fum lung dintr'o tigara facuta din foi de uitare.Vreau sa joc teatru din nou,sa ma lepad de mine,sa fiu o epava lasata in urma vietii si a timpului.Caci ele mereu alearga,dar eu sunt atat de obosita...Vreau o scena pe care sa stea el,o scena mare pe care sa stea ciocolata mea blonda cu privire azurie,sa'l savurez,sa'mi astampar pofta,setea,curiozitatea... M'am pierdut in vise,in lucruri inexistente.Sunt tot in sala de clasa,tot fara iubire,ciocolata,teatru.Nici macar masca de fericire nu o am la mine.Azi sunt trista,dar asta nu e o masca.Insa asta e o alta poveste care nu merita spusa acum. Momentan sangerez si atat...
*
Inchide'mi ochii, Priveste'ma cum mor, Da'mi drumul la maini Si lasa'ma sa zbor.

Piesa de teatru

Piesa s'a terminat.Orologiul bate 12 ceasuri.Cortina s'a tras peste scena prinsa in amintirea trecutului.Am ramas doar eu si sunetul picaturilor de ploaie.Aceasta nebunie de a lua totul de la inceput a devenit o obsesie. Mai stii cum era inainte?Viata era un joc de sah fara reguli,in care noi eram regele si regina.Ceilalti erau simpli pioni,iar noi conduceam totul dupa niste reguli nescrise.Jocul era viata si viata era un joc. Dar cu piesa de teatru cum ramane?Aaaa,da!S'a terminat...sala e goala.Ploua... Ma induce in eroare acest joc cu rol dublu.Scena isi schimba personalitatea.Ne prefacem zi de zi ca totul e bine,ne lasam ghidati de niste replici,urmam un scenariu scris de altcineva,de un geniu nebun...Transpunem cu voce tare gandurile altcuiva! Opera dramatica,cu final fericit.Dar ce s'a intamplat dupa ce s'a tras cortina?Cand luminile se sting si pe scena,in lucirile reflectoarelor stinse, ramane doar singuratatea?Realitatea,rolul doi... Dar cu noi ce sa intamplat?Doi straini.Am preferat sa ingropam trecutul in spatele culiselor.Ne stapaneste un orgoliu nebun ce preia controlul jocului.Mandria.Am ajuns sa purtam un razboi de priviri si indiferete.Suntem fideli unui scenariu care nici macar nu se potriveste cu actorii investiti cu responsabilitatea de a'i da o logica.Doare pe zi ce trece tot mai mult...Nu mai pot oerta!Nici pe mine,nici pe tine. Tot ceea ce parea atat de puternic a'nceput s'atarne de'un fir de ata.Pasiunea pentru aceasta piesa ma tine legata de rolul meu dublu.Acea ora in care ma rup de realitate ma tine in viata.Ma alimentez dintr'o speranta zadarnica... Piesa s'a terminat... Orologiul bate din nou,tragem cortina si peste ziua de azi...